Postări

Corabia vieții

Imagine
Când corabia vieții tale e-n furtună Și când norii negri, deasupra se-adună, Tu strigă către Domnul Dumnezeu, Căci la cârmă, va sta Însuși El. Rămâi la turnul rugăciunii sfinte Chemându-L din zori fierbinte. Și nu lăsa din mână, arma jos, Ci tu, încrede-te-n Isus Hristos. La El este puterea, sus în cer Și-aici sub soare, pe pământ. Rămâi tu suflet în veghere, Căci vine Domnul slavei în curând. Ancorează-te în Domnul Dumnezeu Și chiar de valul lovește, rămâi neclintit Căci El îți vine în ajutor, Ca să ajungi la limanul mult dorit. Privește-n sus la crucea sfântă, La Domnul Isus, la Salvatorul. Rămâi statornic în credința sfântă Să trăiești cu Dumnezeu la cârmă. El, Domnul, va ține corabia ta Singur, niciodată nu te va lăsa. Și-n inimă o pace vie-ți va turna, O pace care curge din Golgota.

Izbăvire

Imagine
Mă-ntreb pe cărarea vieții cât de mult am alunecat, De câte ori fruntea obosită, frământată se-arăta? Și ultima bucurie ce-n piept tresălta, s-a spulberat, Atunci, cu vocea-Ți blândă mi-ai vorbit: Nu te teme, ești iertat! Când eram căzut în deznădejde, cu credința la pământ Și înconjurat de ziduri, ce-n cale se ridică cu avânt, Atunci, mâna Ți-ai întins spre mine, mi-ai fost pavăză și scut Și cu ochii ațintiți spre mine, mi-ai șoptit: Nu te teme, ești iubit! Nu voi uita clipa-n care Doamne, Tu m-ai ridicat, Nici iubirea-Ți fără margini, ce mereu m-a înconjurat. Doamne, ziua aceea sfântă, viața-ntreagă mi-a schimbat, Iar vocea Ta și astăzi mai răsună: Nu te teme, ești salvat! Doamne, zi de zi mi-aduc aminte de-ndurarea Ta, Nimic nu mă-nspăimântă, căci Tu ești cu mine. Și-Ți văd iubrea mereu cum mă-mpresoară, Deși nu merit, mi-o arăți a câta oară? Te văd în tot ce ai creat și revărsat Și toate-n juru-mi se supun cu mulțumire. Și-atunci coborât-au pe o scară sfân

Mă recunosc, mă regăsesc

Imagine
M ă "recunosc", căci nu mă pot "cunoaşte" Şi nu-nţeleg, când Mi-eşti necunoscut, Când nu Te văd, m-am cufundat în noapte, Când Te găsesc, găsesc un început. Mă recunosc în leagănul din casă, Mă recunosc şi-n plâns şi-n gângurit, Mă recunosc şi-n cel plecat din casă, Mă recunosc şi-n toate m-am găsit. Dar cine sunt, de unde vin şi unde, Spre ce mă-ndrept, spre ce liman m-avânt? Eu nu cunosc şi nici nu pot pătrunde, Iar truda mea e goană după vânt. Sunt fiul rătăcit ce-a fost departe Fără tată, mamă, soră, frate; Sunt cel ce se pierdu-se fără de moarte, Străin de toţi, străin şi departe. Mă-ntorc acum-napoi şi-mi caut dorul, Te caut iar şi iar mă las găsit. Iar Te cunosc şi-mi recunosc Izvorul, Mă recunosc în Cel ce m-a găsit. Mă recunosc în trecătorul de astăzi Dar sunt flămând de timpul infinit. Nu ştiu ce sunt, dar recunosc în mine Un Dumnezeu ce m-a găsit. Mă recunosc, căci nu mă pot cunoaşte Şi nu-nţel

Vremuri de călătorie

Imagine
Acum când această călătorie se apropie de sfârșit, iar voi o începeți pe următoarea, știți că sunteți meniți pentru măreție. Nu va fi ușor și cu siguranță nu va fi rapid. Ar putea să dureze întreaga voastră viață ca să realizați ceea ce sunteți destinați să faceți. Dar fiecare pas vă va aduce mai aproape. Fiecare experiență vă va pregăti pentru următoarea. Fiecare eșec vă va conduce spre succes. O să fiți puși la încercare în moduri care nu vi le puteți imagina. Dar am încrederea că veți izbândi, că vă veți vedea visul împlinindu-se și că veți lăsa un semn, o moștenire în această lume. O zi urmează pe următoarea, sunt vremuri bune și vremuri rele. Vremuri când visele tale stau în așteptare și vremuri în care devin realitate. Vremuri în care te simți singur și vremuri în care simți că dragostea te copleșește. Vremuri în care faci sacrificii și vremuri în care ești copleșit de binecuvântări pentru că ești supus și Dumnezeu este acolo. De fiecare dată când lucrează în tine și

De câte ori...

Imagine
De câte ori privirea-mi se-nalţă în sus, Spre bolta albastră a cerului senin; Mai tare simt dorinţa arzătoare S-ajung in Ţara păcii, Ţara lui Isus. De câte ori lumina va deschide o fereastră, Prin vălul greu de ceaţă, un colţ senin; Mai bine ştiu cum Domnul în disperarea noastră Aduce pace şi linişte-n suflet prin harul divin. De câte ori văd perle sclipitoare Născute în chin şi adâncuri pătimiri; Mai bine văd cum Domnul lucrează, Prin suferinţi tăcute, cununi de străluciri. De câte ori aud cuvinte încurajatoare Aduse din gropi şi adâncuri deznădejdi; Mai bine simt căci Domnul e acolo Prin durere, cu răspuns la rugăciune. De câte ori văd un fluture cum zboară, Din floare în floare, în chipeşul veşmânt; Ştiu bine că Stăpânul aripile-mi măsoară Ca trupul meu cu slavă să iasă din mormânt.

Filă de jurnal

Imagine
Eu nu doresc să fiu o umbră pe hartie, Ce doarme într-un tablou vechi, Pe care enigamtu-i leagă în perechi -cu funiile tristeţii- catrene-n poezie. Eu nu doresc viaţa-n umbre, Pe trista-nfăţişare a unei poezii, Căci ştiu că muribunzii nu vor fiinţa-n a şti Ce nu-i ilustra viaţa în imitaţii sumbre. Eu nu voiesc a scrie poezii,cu jale, În care chiar Enigma s-o piardă cititorii, Ci vreau să pictez cât mai abstract decorul unei vieţi semnate pe-amurguri şi hărtii.

O zi cu Tine...

Imagine
În zori de zi am privit cerul senin. M-am gândit,e o nouă zi binecuvântată Căci sunt din nou în viaţă... Şi am început ziua cu Tine, Sfinte Tată. M-am pus pe genunchi îndată Să-Ţi mulţumesc că-Ţi reverşi iubirea; Şi că mi-areţi în taină mareţia Ce cuprinde viaţa mea întreagă. Apoi, ţi-am cerut călăuzire Să pot porni la drum cu Tine. Am zis: Doamne, nu ştiu ce mă aşteaptă Şi încotro vor merge paşii mei... Dar înaintea Ta, eu am venit Ca să-ţi cer lumină şi tărie, Să pot vedea că eşti cu mine Şi să simt puterea Duhului în mine. După clipele ce s-au scurs uşor, A început să se-nsereze... Şi prin apariţia lunii misterioase Am văzut că ai fost cu mine în toate. E seara, şi m-aplec din nou în faţa Ta S-aduc mulţumire pentru ziua de azi, Căci am văzut cum ai lucrat Iar paşii mei, pe ale Tale urme au călcat. Să fii slăvit Isuse, pentru tot... Pentru că eşti Părinte şi ne-ngrijeşti, Domn şi Stăpân că ne ocroteşti. Toată gloria şi cinstea Ţi se cuvine! Încredi